Mulți pacienți cu polimialgie reumatică ajung inițial la ortoped, neurolog, recuperare medicală sau chiar cardiologie, deoarece durerile și rigiditatea pot fi foarte intense și pot apărea relativ brusc.

De multe ori, pacientul spune:

– „Nu mai pot ridica brațele.”

– „Mă ridic foarte greu din pat.”

– „Parcă am gripă permanent.”

– „Nu mai am putere în picioare.”

– „Dimineața sunt aproape blocat.”

– „Îmi ia mult timp până mă dezmorțesc.”

Polimialgia reumatică este o boală inflamatorie care apare aproape exclusiv după vârsta de 50 de ani și afectează în special zona umerilor, gâtului și șoldurilor.

Deși numele poate sugera o boală musculară, problema principală este inflamația structurilor din jurul articulațiilor și tendoanelor, nu distrugerea directă a mușchilor.

Mulți pacienți sunt surprinși de cât de brusc pot apărea simptomele. Uneori, o persoană activă ajunge în câteva săptămâni să se îmbrace greu, să urce cu dificultate scările sau să se ridice cu mare efort din pat.

Ce simptome apar în polimialgia reumatică?

– dureri intense la nivelul umerilor;

– dureri în zona șoldurilor și coapselor;

– senzație marcată de înțepenire dimineața;

– dificultate la ridicarea brațelor;

– dificultate la pieptănat sau îmbrăcat;

– dificultate la ridicarea de pe scaun;

– urcat greu al scărilor;

– senzația de „înțepenire” după repaus;

– dureri nocturne;

– oboseală importantă;

– stare asemănătoare gripei;

– lipsa energiei;

– scădere în greutate;

– lipsa poftei de mâncare;

– febră sau subfebrilitate.

La unele persoane simptomele predomină la nivelul umerilor, iar la altele în zona șoldurilor și coapselor.

De ce apare senzația de înțepenire dimineața?

Acesta este unul dintre cele mai caracteristice simptome ale bolii.

Mulți pacienți descriu senzația astfel:

– „Dimineața sunt blocat.”

– „Trebuie să mă dezmorțesc.”

– „Primele mișcări sunt foarte dureroase.”

– „Mă mișc mult mai greu după ce stau.”

În polimialgia reumatică, inflamația este mai accentuată după perioadele de repaus, motiv pentru care simptomele sunt mai severe dimineața sau după stat prelungit pe scaun.

Rigiditatea poate dura chiar peste o oră și uneori este atât de importantă încât pacientul are nevoie de ajutor pentru activități simple.

De ce nu mai pot ridica brațele?

Inflamația afectează frecvent structurile din jurul umerilor.

Pacientul poate avea dificultăți la:

– ridicarea brațelor deasupra capului;

– îmbrăcat;

– pieptănat;

– luat obiecte din dulap;

– întors în pat.

Mulți pacienți cred inițial că au:

– tendinită;

– periartrită;

– artroză severă de umăr;

– problemă neurologică.

Uneori durerea este atât de intensă încât pacientul evită complet anumite mișcări.

De ce mă ridic atât de greu de pe scaun sau din pat?

Inflamația din zona șoldurilor și centurii pelvine poate produce:

– dificultate la ridicarea de pe scaun;

– dificultate la coborât sau urcat scări;

– mers lent;

– senzație de lipsă de putere în coapse.

Unii pacienți spun:

– „Parcă nu mă mai țin picioarele.”

– „Mă ridic din mai multe încercări.”

– „După ce stau jos, pornesc foarte greu.”

Pacientul poate avea impresia că „nu mai are forță”, deși problema principală este durerea și rigiditatea inflamatorie.

Este o boală a mușchilor?

Nu în sensul clasic.

Deși durerile sunt resimțite în mușchi, polimialgia reumatică nu este de obicei o miozită inflamatorie.

Analizele musculare precum:

– CK;

– LDH;

sunt frecvent normale.

Uneori pacienții sunt trimiși la neurologie deoarece simptomele pot sugera o boală musculară sau neurologică.

Este aceeași boală cu poliartrita reumatoidă?

Nu.

În poliartrita reumatoidă sunt afectate mai ales articulațiile mici ale mâinilor și picioarelor.

În polimialgia reumatică predomină:

– durerile din zona umerilor și șoldurilor;

– rigiditatea importantă;

– limitarea mișcărilor;

– sindromul inflamator biologic.

Totuși, uneori diferențierea poate necesita evaluare reumatologică atentă.

Poate fi confundată cu artroza?

Da, foarte frecvent.

Mulți pacienți sunt tratați inițial pentru:

– artroză;

– spondiloză;

– tendinite;

– hernii de disc;

– fibromialgie;

– afecțiuni neurologice;

– depresie.

Spre deosebire de artroză, în polimialgia reumatică apar frecvent:

– debut relativ rapid;

– rigiditate accentuată dimineața;

– analize inflamatorii crescute;

– stare generală alterată.

Analizele sunt modificate?

De multe ori apar:

– VSH crescut;

– CRP crescut;

– fibrinogen crescut.

Unii pacienți se sperie când văd valori foarte mari ale inflamației.

Totuși, aceste modificări sunt frecvente în polimialgia reumatică.

Există însă și situații în care analizele pot fi doar moderat crescute sau, rar, aproape normale, motiv pentru care interpretarea trebuie făcută în context clinic.

Este o boală gravă?

Boala poate afecta semnificativ calitatea vieții și mobilitatea, însă majoritatea pacienților răspund bine la tratament.

Problema principală este că pacientul poate deveni aproape imobilizat din cauza durerii și rigidității.

În plus, uneori boala poate fi asociată cu arterita cu celule gigante.

Ce legătură există cu arterita temporală?

Polimialgia reumatică poate fi asociată cu inflamația arterelor mari, în special a arterelor temporale.

Trebuie evaluat urgent dacă apar:

– dureri de cap noi;

– sensibilitate la nivelul scalpului;

– durere la mestecat;

– vedere încețoșată;

– vedere dublă;

– pierderea bruscă a vederii.

Aceste simptome necesită prezentare medicală rapidă deoarece există risc de afectare oculară severă și chiar pierderea ireversibilă a vederii.

Cum se tratează polimialgia reumatică?

Tratamentul principal este reprezentat de corticosteroizi, cel mai frecvent:

– Prednison;

– Medrol (metilprednisolon).

Un aspect foarte caracteristic în polimialgia reumatică este răspunsul rapid la tratament.

Mulți pacienți spun:

– „Parcă am înviat după tratament.”

– „În câteva zile m-am mișcat complet diferit.”

– „După mult timp am reușit din nou să mă ridic normal.”

Această ameliorare rapidă este frecvent un indiciu important pentru diagnostic.

Totuși, faptul că simptomele se ameliorează repede nu înseamnă că boala s-a vindecat complet.

Tratamentul durează de obicei luni sau chiar mai mult, în funcție de:

– severitatea bolii;

– valorile analizelor;

– viteza de răspuns la tratament;

– apariția eventualelor recăderi.

Dozele se reduc treptat, sub supravegherea medicului reumatolog.

O greșeală frecventă este oprirea rapidă a tratamentului imediat ce pacientul începe să se simtă bine.

Ce se întâmplă dacă tratamentul este redus prea repede?

Boala poate recidiva.

Pot reapărea:

– durerile de umeri și șolduri;

– senzația de înțepenire dimineața;

– dificultatea la mers;

– dificultatea ridicării brațelor;

– oboseala;

– creșterea VSH-ului și CRP-ului.

De aceea, reducerea tratamentului trebuie făcută gradual și monitorizat.

Cortizonul este periculos?

Mulți pacienți se tem de corticosteroizi deoarece au auzit despre reacțiile adverse posibile.

Administrarea pe termen lung poate favoriza:

– creștere în greutate;

– creșterea glicemiei;

– hipertensiune arterială;

– osteoporoză;

– fragilitate cutanată;

– insomnie;

– retenție de lichide;

– risc mai mare de infecții.

Totuși, în polimialgia reumatică, beneficiile tratamentului sunt adesea importante deoarece inflamația și limitarea funcțională pot fi severe.

Scopul tratamentului este folosirea celei mai mici doze eficiente, cu reducere progresivă atunci când boala permite.

Sunt necesare și alte medicamente?

În anumite situații, medicul reumatolog poate recomanda și:

– protecție gastrică;

– suplimente cu calciu și vitamina D;

– tratament pentru prevenția osteoporozei;

– monitorizarea glicemiei și tensiunii arteriale.

Uneori, la pacienții cu:

– recăderi frecvente;

– necesar mare de cortizon;

– reacții adverse importante,

pot fi utilizate și alte medicamente pentru controlul inflamației și reducerea necesarului de corticosteroid.

Pot face mișcare?

Da, după controlul inflamației, mișcarea este importantă pentru:

– menținerea mobilității;

– reducerea rigidității;

– recuperarea forței musculare;

– prevenirea decondiționării fizice.

Activitatea fizică trebuie însă adaptată perioadei bolii și toleranței pacientului.

Poate reveni boala?

Da, sunt posibile recăderi, mai ales în perioada reducerii tratamentului.

De aceea sunt importante:

– controalele periodice;

– monitorizarea analizelor;

– evaluarea simptomelor.

Se poate vindeca?

Mulți pacienți obțin control bun al bolii și revin la activitățile obișnuite.

Evoluția diferă însă de la un pacient la altul, iar monitorizarea reumatologică rămâne importantă pe termen lung.

Sindromul Sjögren este o boală autoimună în care sistemul imunitar afectează în special glandele care produc lacrimi și salivă.

Din această cauză, mulți pacienți dezvoltă:
– uscăciune oculară;
– senzație persistentă de gură uscată;
– oboseală accentuată;
– dureri articulare;
– uneori afectarea altor organe.

De multe ori, simptomele apar lent și sunt puse ani de zile pe seama:
– stresului;
– oboselii;
– vârstei;
– menopauzei;
– folosirii prelungite a calculatorului;
– aerului condiționat;
– anxietății.

Unii pacienți merg succesiv la:
– oftalmolog;
– ORL;
– stomatolog;
– neurolog;
– medic internist;

fără ca simptomele să fie legate între ele.

De ce apare senzația de nisip în ochi?

În Sindromul Sjögren, sistemul imun afectează glandele lacrimale.

Din această cauză, lacrimile devin insuficiente sau uneori de calitate mai slabă, iar suprafața ochiului nu mai este lubrifiată corespunzător.

Apar astfel:
– iritația corneei și conjunctivei;
– usturime;
– arsură;
– roșeață oculară;
– sensibilitate la lumină;
– senzația de corp străin sau „nisip în ochi”.

Mulți pacienți spun că simptomele se agravează:
– spre seară;
– la aer condiționat;
– la vânt;
– după perioade lungi petrecute în fața ecranelor.

Unii au nevoie să folosească frecvent lacrimi artificiale pentru a putea tolera cititul sau lucrul la calculator.

De ce mă ustură ochii chiar dacă folosesc lacrimi artificiale?

La unii pacienți, uscăciunea oculară este importantă și poate persista chiar și atunci când folosesc lacrimi artificiale.

Uneori:
– picăturile sunt insuficiente;
– trebuie administrate mai frecvent;
– este necesară schimbarea tipului de produs;
– există inflamație oculară asociată;
– suprafața oculară este deja foarte iritată.

Din acest motiv, monitorizarea oftalmologică este importantă.

De ce apare gura uscată?

Scăderea producției de salivă poate produce:
– senzație permanentă de uscăciune;
– nevoia frecventă de a bea apă;
– dificultăți la înghițire;
– dificultăți la vorbit perioade mai lungi;
– senzația că alimentele „se lipesc”;
– treziri nocturne pentru a bea apă.

Unii pacienți nu pot mânca alimente uscate fără lichide.

De ce mă trezesc noaptea să beau apă?

Mulți pacienți cu Sindrom Sjögren se trezesc repetat în timpul nopții din cauza uscăciunii orale importante.

Uneori:
– gura devine foarte uscată în timpul somnului;
– apare senzația că limba „se lipește”;
– pacientul simte nevoia permanentă de apă;
– somnul devine fragmentat și neodihnitor.

Acest lucru poate contribui și la oboseala accentuată din timpul zilei.

De ce apar carii și probleme dentare mai des?

Saliva are un rol important în protecția cavității bucale.

Atunci când aceasta scade:
– crește riscul de carii;
– pot apărea infecții orale;
– apar fisuri și iritații ale mucoasei;
– poate apărea senzația de arsură orală;
– respirația poate deveni mai neplăcută.

Uneori, problemele dentare repetate sunt printre primele semne ale bolii.

Sindromul Sjögren afectează doar ochii și gura?

Nu.

Deși uscăciunea oculară și orală sunt cele mai cunoscute simptome, boala poate afecta și alte organe sau sisteme.

Unii pacienți pot avea:
– oboseală importantă;
– dureri articulare;
– dureri musculare;
– tuse seacă persistentă;
– uscăciunea pielii;
– uscăciune vaginală;
– furnicături;
– simptome neurologice;
– ganglioni măriți;
– afectare pulmonară;
– afectare renală.

La unii pacienți, oboseala poate fi mai supărătoare decât durerile articulare.

Pot avea Sindrom Sjögren fără dureri articulare?

Da.

Unii pacienți au predominant:
– uscăciune oculară;
– gură uscată;
– oboseală;
– simptome glandulare;

fără dureri articulare importante.

Din acest motiv, boala poate fi uneori suspectată mai întâi de:
– oftalmolog;
– stomatolog;
– ORL;
– medic internist.

De ce mă simt atât de obosit?

Oboseala din Sindromul Sjögren nu este doar o oboseală obișnuită.

Aceasta poate avea legătură cu:
– activarea cronică a sistemului imun;
– inflamația persistentă;
– durerile cronice;
– tulburările de somn;
– uscăciunea oculară și orală care fragmentează somnul;
– stresul asociat bolii cronice;
– uneori afectarea sistemică a bolii.

Mulți pacienți descriu:
– lipsă de energie;
– senzația că „nu se mai recuperează” după efort;
– somn neodihnitor;
– dificultăți de concentrare;
– senzația de epuizare persistentă.

Unii pacienți spun că oboseala afectează mai mult viața de zi cu zi decât uscăciunea oculară sau orală.

Pot avea dureri articulare fără artrită evidentă?

Da.

Unii pacienți cu Sindrom Sjögren pot avea:
– dureri articulare;
– redoare matinală;
– dureri musculare;
– senzație de articulații „înțepenite”;

chiar dacă articulațiile nu sunt foarte umflate.

Boala poate apărea singură sau asociată cu alte boli autoimune, cum ar fi poliartrita reumatoidă sau lupusul.

Sindromul Sjögren poate da furnicături sau amorțeli?

Da.

Unii pacienți pot dezvolta:
– furnicături;
– amorțeli;
– senzație de arsură;
– hipersensibilitate;
– simptome neurologice periferice.

Aceste manifestări pot avea legătură cu afectarea nervilor periferici și necesită uneori evaluare neurologică suplimentară.

Pot avea Sindrom Sjögren dacă ANA sau SSA sunt negative?

Uneori, da.

Anticorpii ANA și mai ales anti-SSA/Ro sunt foarte importanți în evaluarea Sindromului Sjögren și fac parte din criteriile actuale de clasificare.

Totuși, există pacienți care au inițial simptome sugestive, dar fără anticorpi pozitivi. La unii dintre ei, anticorpii se pot pozitiva ulterior în evoluție.

Din acest motiv, un pacient cu:
– uscăciune oculară importantă;
– gură uscată persistentă;
– oboseală;
– dureri articulare;
– alte manifestări sugestive;

poate necesita reevaluare în timp, mai ales dacă simptomele persistă sau evoluează.

În același timp, atunci când anticorpii sunt negativi, trebuie excluse și alte cauze frecvente de uscăciune.

De ce merg unii pacienți ani de zile fără diagnostic?

Simptomele apar adesea lent și pot părea nespecifice.

Mulți pacienți sunt tratați separat pentru:
– ochi uscați;
– probleme dentare;
– oboseală;
– anxietate;
– tulburări de somn;
– dureri articulare;

fără ca toate manifestările să fie privite împreună.

Biopsia glandei salivare este obligatorie?

Nu întotdeauna.

La unii pacienți diagnosticul poate fi susținut de:
– simptome tipice;
– analize imunologice sugestive;
– teste oftalmologice;
– alte manifestări asociate.

În anumite situații însă, biopsia glandei salivare poate ajuta la clarificarea diagnosticului.

Ce înseamnă Sindrom Sjögren primar și secundar?

Sindromul Sjögren poate apărea:
– singur — formă numită Sjögren primar;
– asociat cu alte boli autoimune — formă numită Sjögren secundar.

Poate apărea tuse seacă persistentă?

Da.

Unii pacienți dezvoltă:
– senzație de uscăciune la nivelul căilor respiratorii;
– tuse seacă;
– iritație persistentă în gât.

Poate Sindromul Sjögren afecta plămânii?

Da.

La unii pacienți pot apărea:
– inflamație pulmonară;
– afectare interstițială;
– tuse persistentă;
– senzație de lipsă de aer.

Poate afecta rinichii?

Da, deși afectarea renală este mai rară decât simptomele glandulare.

Poate apărea uscăciune vaginală?

Da.

Unele paciente descriu:
– senzație de uscăciune;
– disconfort;
– iritație;
– durere la contact sexual.

Sindromul Sjögren poate afecta memoria și concentrarea?

Unii pacienți descriu:
– dificultăți de concentrare;
– senzația de „ceață mentală”;
– oboseală intelectuală;
– dificultăți de atenție.

Este o boală gravă?

La mulți pacienți, boala are evoluție lentă și poate fi controlată prin monitorizare și tratament simptomatic.

Există risc de limfom?

Da, însă majoritatea pacienților NU dezvoltă limfom.

Cum se tratează Sindromul Sjögren?

Tratamentul depinde de:
– simptome;
– severitatea bolii;
– organele afectate;
– prezența altor boli autoimune.

Sindromul Sjögren se vindecă?

În prezent, boala nu are un tratament care să o „vindece” complet.

Totuși, la mulți pacienți simptomele și evoluția bolii pot fi controlate prin monitorizare corectă și tratament adecvat.

Ce este lupusul eritematos sistemic?

Lupusul eritematos sistemic este o boală autoimună în care sistemul imunitar începe să reacționeze împotriva propriului organism.

Inflamația poate afecta:

– articulațiile;

– pielea;

– mușchii;

– rinichii;

– plămânii;

– inima;

– vasele de sânge;

– sistemul nervos.

Boala poate avea forme foarte diferite de la un pacient la altul. Unele persoane au simptome mai ușoare și perioade lungi de stabilitate, iar altele pot dezvolta forme care necesită monitorizare atentă și tratament complex.

De multe ori lupusul evoluează în pusee, cu perioade în care simptomele se accentuează și perioade în care acestea se reduc.

De ce i se spune „boala cu o mie de fețe”?

Pentru că simptomele pot fi foarte variate și uneori aparent fără legătură între ele.

Unii pacienți au:

– dureri articulare;

– oboseală;

– erupții pe piele.

Alții pot avea:

– febră;

– căderea părului;

– ulcerații bucale;

– fotosensibilitate;

– anemie;

– afectare renală;

– inflamație pleurală;

– manifestări neurologice.

Din acest motiv, diagnosticul poate fi uneori dificil, mai ales în stadiile de început.

Care sunt simptomele cele mai frecvente?

Simptomele pot apărea treptat sau uneori relativ brusc.

Cele mai frecvente sunt:

– oboseală accentuată;

– dureri articulare;

– umflarea articulațiilor;

– rigiditate matinală;

– febră inexplicabilă;

– dureri musculare;

– erupții cutanate;

– sensibilitate la soare;

– căderea părului;

– ulcerații în gură;

– ganglioni măriți;

– scădere în greutate.

Uneori pacienții spun:

– „mă doare tot corpul”;

– „mă simt epuizat fără motiv”;

– „simt că organismul nu mai funcționează normal”;

– „am perioade în care mă simt foarte rău fără să înțeleg de ce”.

Lupusul poate începe doar cu dureri articulare?

Da.

La unele persoane boala poate debuta prin:

– dureri la nivelul mâinilor;

– dureri de genunchi;

– dureri de glezne;

– rigiditate matinală;

– umflarea articulațiilor.

Uneori durerile articulare apar înainte ca pacientul să aibă erupții pe piele sau modificări importante ale analizelor.

Din această cauză, lupusul poate fi confundat inițial cu:

– poliartrita reumatoidă;

– viroze;

– fibromialgie;

– alte boli inflamatorii.

Ce este erupția „în fluture”?

Este una dintre manifestările cunoscute ale lupusului.

Apare ca o roșeață pe:

– obraji;

– piramida nazală.

Aspectul amintește de forma unui fluture.

Totuși, este important de știut că:

– nu apare la toți pacienții;

– uneori este discretă;

– alteori poate lipsi complet.

La unele persoane pot apărea și:

– pete roșii după expunerea la soare;

– erupții pe brațe;

– erupții pe decolteu;

– leziuni cutanate persistente.

De ce soarele agravează simptomele?

Mulți pacienți cu lupus observă că după expunerea la soare:

– apar sau se accentuează erupțiile pe piele;

– se simt mai obosiți;

– apar dureri articulare;

– starea generală se înrăutățește.

Acest lucru se întâmplă deoarece radiațiile ultraviolete pot activa suplimentar sistemul imun.

La persoanele cu lupus, sistemul imunitar este deja „hiperactiv”, iar expunerea solară poate stimula inflamația și poate declanșa sau agrava un puseu al bolii.

Din acest motiv, mulți pacienți cu lupus sunt sfătuiți să:

– evite expunerea prelungită la soare;

– folosească creme cu factor de protecție ridicat;

– poarte haine care protejează pielea în perioadele cu radiații intense.

De ce cade părul?

Inflamația asociată bolii poate afecta firele de păr și scalpul.

Căderea părului poate fi:

– difuză;

– temporară;

– uneori accentuată în puseele bolii.

Lupusul poate afecta organele interne?

Da.

În unele cazuri pot apărea:

– afectare renală;

– inflamație pleurală;

– pericardită;

– afectare pulmonară;

– afectare neurologică;

– afectare hematologică.

Uneori afectarea organelor interne poate apărea chiar și atunci când simptomele articulare nu sunt foarte intense.

Din acest motiv monitorizarea periodică este importantă.

ANA pozitiv înseamnă automat lupus?

Nu.

Mulți pacienți se sperie când văd „ANA pozitiv” pe buletinul de analize, însă acest lucru nu înseamnă automat lupus.

Diagnosticul nu se stabilește pe baza unei singure analize, ci prin corelarea:

– simptomelor;

– examenului clinic;

– analizelor;

  • eventualelor investigații suplimentare.
  •  

Ce analize se folosesc?

Diagnosticul de lupus nu se stabilește pe baza unei singure analize.

În funcție de simptome și de examenul clinic, medicul poate recomanda anumite analize de sânge și urină pentru a evalua:

– existența inflamației;

– prezența unor anticorpi specifici;

– eventuale modificări hematologice;

– posibila afectare a unor organe precum rinichii.

Este important ca analizele imunologice să fie interpretate în context clinic.

Lupusul poate fi confundat cu alte boli?

Da.

La început poate semăna cu:

– infecții virale;

– poliartrită reumatoidă;

– fibromialgie;

– sindrom Sjögren;

– vasculite;

– alte boli autoimune.

Există tratament?

Da.

Tratamentul în lupus diferă mult de la un pacient la altul și depinde de:

– severitatea bolii;

– organele afectate;

– tipul manifestărilor;

– activitatea inflamației.

Unele persoane au forme mai ușoare, predominant articulare sau cutanate, care pot fi diagnosticate, tratate și monitorizate în ambulatoriu prin controale periodice reumatologice și ajustarea tratamentului în funcție de evoluție.

În schimb, formele cu afectare importantă de organ — de exemplu renală, neurologică, hematologică sau pulmonară — necesită adesea evaluare complexă, investigații suplimentare, uneori internare și monitorizare în centre și spitale cu experiență în bolile autoimune sistemice.

Pot fi utilizate:

– antiinflamatoare;

– corticosteroizi;

– hidroxiclorochină;

– imunosupresoare;

– terapii biologice în anumite situații.

De ce este importantă monitorizarea periodică?

Pentru că boala poate evolua în timp.

Monitorizarea ajută la:

– depistarea precoce a complicațiilor;

– ajustarea tratamentului;

– reducerea riscului de pusee severe.

Când trebuie mers urgent la medic?

Anumite simptome pot sugera că lupusul afectează organe importante și necesită evaluare rapidă.

Este important ca pacientul să contacteze medicul reumatolog curant sau să solicite evaluare medicală rapidă dacă apar:

– lipsă de aer;

– dureri în piept;

– umflarea importantă a picioarelor;

– urină foarte spumoasă;

– scăderea cantității de urină;

– febră persistentă fără explicație clară;

– dureri de cap severe apărute recent;

– tulburări de vedere;

– convulsii;

– confuzie;

– slăbiciune importantă;

– agravarea rapidă a stării generale.

În unele situații poate fi necesară evaluare în spital sau în centre cu experiență în monitorizarea bolilor autoimune sistemice.

Ce trebuie să știe pacienții despre lupus?

Lupusul este o boală complexă și foarte variabilă.

La multe persoane diagnosticul poate întârzia deoarece simptomele sunt nespecifice și apar treptat.

Totuși, evaluarea reumatologică este importantă atunci când există:

– dureri articulare persistente;

– oboseală inexplicabilă;

– fotosensibilitate;

– erupții cutanate;

– analize imunologice modificate;

– simptome inflamatorii persistente.