Sindromul Sjögren – de ce apar ochii și gura uscată?

Sindromul Sjögren este o boală autoimună în care sistemul imunitar afectează în special glandele care produc lacrimi și salivă.

Din această cauză, mulți pacienți dezvoltă:
– uscăciune oculară;
– senzație persistentă de gură uscată;
– oboseală accentuată;
– dureri articulare;
– uneori afectarea altor organe.

De multe ori, simptomele apar lent și sunt puse ani de zile pe seama:
– stresului;
– oboselii;
– vârstei;
– menopauzei;
– folosirii prelungite a calculatorului;
– aerului condiționat;
– anxietății.

Unii pacienți merg succesiv la:
– oftalmolog;
– ORL;
– stomatolog;
– neurolog;
– medic internist;

fără ca simptomele să fie legate între ele.

De ce apare senzația de nisip în ochi?

În Sindromul Sjögren, sistemul imun afectează glandele lacrimale.

Din această cauză, lacrimile devin insuficiente sau uneori de calitate mai slabă, iar suprafața ochiului nu mai este lubrifiată corespunzător.

Apar astfel:
– iritația corneei și conjunctivei;
– usturime;
– arsură;
– roșeață oculară;
– sensibilitate la lumină;
– senzația de corp străin sau „nisip în ochi”.

Mulți pacienți spun că simptomele se agravează:
– spre seară;
– la aer condiționat;
– la vânt;
– după perioade lungi petrecute în fața ecranelor.

Unii au nevoie să folosească frecvent lacrimi artificiale pentru a putea tolera cititul sau lucrul la calculator.

De ce mă ustură ochii chiar dacă folosesc lacrimi artificiale?

La unii pacienți, uscăciunea oculară este importantă și poate persista chiar și atunci când folosesc lacrimi artificiale.

Uneori:
– picăturile sunt insuficiente;
– trebuie administrate mai frecvent;
– este necesară schimbarea tipului de produs;
– există inflamație oculară asociată;
– suprafața oculară este deja foarte iritată.

Din acest motiv, monitorizarea oftalmologică este importantă.

De ce apare gura uscată?

Scăderea producției de salivă poate produce:
– senzație permanentă de uscăciune;
– nevoia frecventă de a bea apă;
– dificultăți la înghițire;
– dificultăți la vorbit perioade mai lungi;
– senzația că alimentele „se lipesc”;
– treziri nocturne pentru a bea apă.

Unii pacienți nu pot mânca alimente uscate fără lichide.

De ce mă trezesc noaptea să beau apă?

Mulți pacienți cu Sindrom Sjögren se trezesc repetat în timpul nopții din cauza uscăciunii orale importante.

Uneori:
– gura devine foarte uscată în timpul somnului;
– apare senzația că limba „se lipește”;
– pacientul simte nevoia permanentă de apă;
– somnul devine fragmentat și neodihnitor.

Acest lucru poate contribui și la oboseala accentuată din timpul zilei.

De ce apar carii și probleme dentare mai des?

Saliva are un rol important în protecția cavității bucale.

Atunci când aceasta scade:
– crește riscul de carii;
– pot apărea infecții orale;
– apar fisuri și iritații ale mucoasei;
– poate apărea senzația de arsură orală;
– respirația poate deveni mai neplăcută.

Uneori, problemele dentare repetate sunt printre primele semne ale bolii.

Sindromul Sjögren afectează doar ochii și gura?

Nu.

Deși uscăciunea oculară și orală sunt cele mai cunoscute simptome, boala poate afecta și alte organe sau sisteme.

Unii pacienți pot avea:
– oboseală importantă;
– dureri articulare;
– dureri musculare;
– tuse seacă persistentă;
– uscăciunea pielii;
– uscăciune vaginală;
– furnicături;
– simptome neurologice;
– ganglioni măriți;
– afectare pulmonară;
– afectare renală.

La unii pacienți, oboseala poate fi mai supărătoare decât durerile articulare.

Pot avea Sindrom Sjögren fără dureri articulare?

Da.

Unii pacienți au predominant:
– uscăciune oculară;
– gură uscată;
– oboseală;
– simptome glandulare;

fără dureri articulare importante.

Din acest motiv, boala poate fi uneori suspectată mai întâi de:
– oftalmolog;
– stomatolog;
– ORL;
– medic internist.

De ce mă simt atât de obosit?

Oboseala din Sindromul Sjögren nu este doar o oboseală obișnuită.

Aceasta poate avea legătură cu:
– activarea cronică a sistemului imun;
– inflamația persistentă;
– durerile cronice;
– tulburările de somn;
– uscăciunea oculară și orală care fragmentează somnul;
– stresul asociat bolii cronice;
– uneori afectarea sistemică a bolii.

Mulți pacienți descriu:
– lipsă de energie;
– senzația că „nu se mai recuperează” după efort;
– somn neodihnitor;
– dificultăți de concentrare;
– senzația de epuizare persistentă.

Unii pacienți spun că oboseala afectează mai mult viața de zi cu zi decât uscăciunea oculară sau orală.

Pot avea dureri articulare fără artrită evidentă?

Da.

Unii pacienți cu Sindrom Sjögren pot avea:
– dureri articulare;
– redoare matinală;
– dureri musculare;
– senzație de articulații „înțepenite”;

chiar dacă articulațiile nu sunt foarte umflate.

Boala poate apărea singură sau asociată cu alte boli autoimune, cum ar fi poliartrita reumatoidă sau lupusul.

Sindromul Sjögren poate da furnicături sau amorțeli?

Da.

Unii pacienți pot dezvolta:
– furnicături;
– amorțeli;
– senzație de arsură;
– hipersensibilitate;
– simptome neurologice periferice.

Aceste manifestări pot avea legătură cu afectarea nervilor periferici și necesită uneori evaluare neurologică suplimentară.

Pot avea Sindrom Sjögren dacă ANA sau SSA sunt negative?

Uneori, da.

Anticorpii ANA și mai ales anti-SSA/Ro sunt foarte importanți în evaluarea Sindromului Sjögren și fac parte din criteriile actuale de clasificare.

Totuși, există pacienți care au inițial simptome sugestive, dar fără anticorpi pozitivi. La unii dintre ei, anticorpii se pot pozitiva ulterior în evoluție.

Din acest motiv, un pacient cu:
– uscăciune oculară importantă;
– gură uscată persistentă;
– oboseală;
– dureri articulare;
– alte manifestări sugestive;

poate necesita reevaluare în timp, mai ales dacă simptomele persistă sau evoluează.

În același timp, atunci când anticorpii sunt negativi, trebuie excluse și alte cauze frecvente de uscăciune.

De ce merg unii pacienți ani de zile fără diagnostic?

Simptomele apar adesea lent și pot părea nespecifice.

Mulți pacienți sunt tratați separat pentru:
– ochi uscați;
– probleme dentare;
– oboseală;
– anxietate;
– tulburări de somn;
– dureri articulare;

fără ca toate manifestările să fie privite împreună.

Biopsia glandei salivare este obligatorie?

Nu întotdeauna.

La unii pacienți diagnosticul poate fi susținut de:
– simptome tipice;
– analize imunologice sugestive;
– teste oftalmologice;
– alte manifestări asociate.

În anumite situații însă, biopsia glandei salivare poate ajuta la clarificarea diagnosticului.

Ce înseamnă Sindrom Sjögren primar și secundar?

Sindromul Sjögren poate apărea:
– singur — formă numită Sjögren primar;
– asociat cu alte boli autoimune — formă numită Sjögren secundar.

Poate apărea tuse seacă persistentă?

Da.

Unii pacienți dezvoltă:
– senzație de uscăciune la nivelul căilor respiratorii;
– tuse seacă;
– iritație persistentă în gât.

Poate Sindromul Sjögren afecta plămânii?

Da.

La unii pacienți pot apărea:
– inflamație pulmonară;
– afectare interstițială;
– tuse persistentă;
– senzație de lipsă de aer.

Poate afecta rinichii?

Da, deși afectarea renală este mai rară decât simptomele glandulare.

Poate apărea uscăciune vaginală?

Da.

Unele paciente descriu:
– senzație de uscăciune;
– disconfort;
– iritație;
– durere la contact sexual.

Sindromul Sjögren poate afecta memoria și concentrarea?

Unii pacienți descriu:
– dificultăți de concentrare;
– senzația de „ceață mentală”;
– oboseală intelectuală;
– dificultăți de atenție.

Este o boală gravă?

La mulți pacienți, boala are evoluție lentă și poate fi controlată prin monitorizare și tratament simptomatic.

Există risc de limfom?

Da, însă majoritatea pacienților NU dezvoltă limfom.

Cum se tratează Sindromul Sjögren?

Tratamentul depinde de:
– simptome;
– severitatea bolii;
– organele afectate;
– prezența altor boli autoimune.

Sindromul Sjögren se vindecă?

În prezent, boala nu are un tratament care să o „vindece” complet.

Totuși, la mulți pacienți simptomele și evoluția bolii pot fi controlate prin monitorizare corectă și tratament adecvat.