Spondilita anchilozantă – când durerea de spate poate ascunde o boală inflamatorie

Ce este spondilita anchilozantă?

Spondilita anchilozantă este o boală reumatică inflamatorie cronică ce afectează în special coloana vertebrală și articulațiile bazinului (articulațiile sacroiliace).

Termenul poate părea complicat:
– „spondilită” vine din limba greacă („spondylos” = vertebră), iar „-ită” înseamnă inflamație;
– „anchilozantă” vine de la termenul „anchiloză”, adică rigidizarea sau blocarea progresivă a unor articulații.

Mulți pacienți se sperie când aud diagnosticul, imaginându-și imediat o coloană complet blocată. În realitate, evoluția bolii diferă mult de la un pacient la altul, iar tratamentele moderne permit astăzi controlul eficient al bolii la numeroși pacienți.

Ce înseamnă că este o boală autoimună sau autoinflamatoare?

În mod normal, sistemul imunitar ne protejează împotriva infecțiilor.

În bolile inflamatorii reumatice, sistemul imunitar începe însă să întrețină inflamația chiar și atunci când nu există o infecție propriu-zisă.

În spondilita anchilozantă, inflamația afectează în special:
– coloana vertebrală;
– articulațiile dintre bazin și coloană;
– uneori tendoanele și ligamentele.

Pacientul poate avea:
– dureri persistente;
– senzația că spatele este „înțepenit”;
– limitarea mișcărilor;
– oboseală importantă.

Boala nu apare din cauza „curentului” sau a expunerii la frig.

Ce sunt spondiloartritele?

Spondilita anchilozantă face parte dintr-un grup de boli numite spondiloartrite.

Aceste boli au mai multe caracteristici comune:
– afectarea coloanei vertebrale;
– dureri lombare inflamatorii;
– inflamația zonelor unde tendoanele și ligamentele se prind de os (entezite);
– asocierea posibilă cu psoriazis, inflamații intestinale sau inflamații oculare;
– asocierea frecventă cu markerul genetic HLA-B27.

Din grupul spondiloartritelor fac parte:
– spondilita anchilozantă;
– artrita psoriazică;
– artritele reactive;
– unele artrite asociate bolilor inflamatorii intestinale;
– alte forme de spondiloartrită axială sau periferică.

La ce vârstă apare de obicei boala?

Spondilita anchilozantă debutează frecvent la persoane tinere, adesea între 20 și 40 de ani.

Din acest motiv, durerea lombară persistentă la un pacient tânăr nu ar trebui pusă automat doar pe seama:
– sedentarismului;
– posturii;
– „discopatiei”;
– efortului fizic.

Cum este durerea din spondilita anchilozantă?

Durerea are de multe ori caracter inflamator.

Mulți pacienți descriu:
– durere lombară joasă persistentă;
– durere fesieră, uneori alternând de pe o parte pe alta;
– senzația că spatele este foarte rigid dimineața;
– dificultate la aplecare;
– nevoia de mișcare pentru „dezmorțire”.

Un aspect important este că durerea:
– apare frecvent în a doua parte a nopții;
– poate trezi pacientul din somn;
– se ameliorează după mișcare;
– se accentuează la repaus prelungit.

Mulți pacienți spun:
„Mă simt mai bine după ce mă mișc.”

Spondilita anchilozantă apare doar la bărbați?

Nu.

Boala apare mai frecvent la bărbați, dar poate afecta și femeile.

La femei, simptomele pot fi uneori mai puțin tipice, iar diagnosticul poate întârzia.

Este doar o „durere de spate”?

Nu.

Mulți pacienți ajung inițial la:
– ortopedie;
– neurologie;
– fizioterapie;
– recuperare medicală,

fiind tratați luni sau chiar ani pentru:
– „discopatie”;
– „sciatică”;
– „probleme de coloană”;
– contracturi musculare.

În realitate, cauza poate fi o boală inflamatorie reumatică.

Pe lângă coloana vertebrală, pot apărea:
– dureri de călcâi;
– dureri la nivelul coastelor;
– dureri ale șoldurilor;
– umflarea unor articulații;
– inflamația tendoanelor și ligamentelor.

Ce înseamnă că boala afectează articulațiile sacroiliace?

Articulațiile sacroiliace sunt situate în partea inferioară a spatelui, între coloană și bazin.

Inflamația acestora poate provoca:
– durere lombară joasă;
– durere fesieră;
– dificultate la stat prelungit pe scaun;
– rigiditate dimineața.

Uneori durerea poate coborî spre coapse și poate fi confundată cu o sciatică.

De ce mă doare călcâiul?

În spondiloartrite poate apărea inflamația zonelor unde tendoanele și ligamentele se inseră pe os. Aceasta se numește entezită.

O localizare frecventă este:
– tendonul lui Ahile;
– fascia plantară.

Pacientul poate avea:
– durere la călcat dimineața;
– durere la mers;
– sensibilitate la nivelul călcâiului.

Din acest motiv, unii pacienți sunt tratați mult timp doar pentru „pinten calcanean”, fără să se observe că durerea poate face parte dintr-o boală inflamatorie reumatică.

Pot avea și alte simptome în afară de durerea de spate?

Da.

Unii pacienți pot avea:
– oboseală persistentă;
– lipsă de energie;
– senzația de rigiditate a întregului spate;
– dureri toracice la respirație profundă;
– dureri articulare periferice;
– dureri ale coastelor;
– dureri cervicale.

Inflamația cronică poate influența semnificativ starea generală.

Pot avea analize normale?

Da.

În spondilita anchilozantă, mai ales în formele care afectează predominant coloana și articulațiile sacroiliace, markerii inflamatori pot fi frecvent normali.

Astfel:
– VSH;
– CRP;

pot avea valori normale chiar dacă pacientul are simptome sugestive și inflamație vizibilă la RMN.

De aceea, diagnosticul nu se bazează doar pe analizele de sânge.

Ce este HLA-B27?

HLA-B27 este un marker genetic asociat frecvent cu spondilita anchilozantă.

Mulți pacienți cu boala au HLA-B27 pozitiv, dar:
– un HLA-B27 pozitiv nu înseamnă automat că pacientul are spondilită;
– multe persoane cu HLA-B27 pozitiv nu dezvoltă niciodată boala;
– boala poate exista și cu HLA-B27 negativ.

Rezultatul trebuie interpretat împreună cu simptomele, examenul clinic și investigațiile imagistice.

Este o boală ereditară?

Există o predispoziție genetică.

Pacienții cu spondilită anchilozantă au mai frecvent HLA-B27 pozitiv și uneori există mai multe cazuri în aceeași familie.

Totuși:
– boala nu se transmite obligatoriu la copii;
– nu orice rudă a unui pacient va dezvolta boala.

Ce investigații sunt utile?

În funcție de simptome, medicul poate recomanda:
– analize inflamatorii;
– radiografie de bazin;
– RMN sacroiliac;
– ecografie pentru entezite;
– alte investigații pentru excluderea altor cauze de durere.

RMN-ul poate identifica inflamația chiar înainte ca modificările să apară pe radiografie.

Pot avea spondilită dacă RMN-ul lombar arată doar hernie de disc?

Da, este posibil.

Uneori un pacient poate avea:
– și modificări degenerative ale coloanei;
– și o boală inflamatorie reumatică.

De aceea, simptomele și examenul clinic sunt foarte importante.

Spondilita anchilozantă poate afecta și ochii?

Da.

Unii pacienți pot dezvolta uveită, o inflamație oculară care poate provoca:
– ochi roșu;
– durere oculară;
– sensibilitate la lumină;
– vedere încețoșată.

Aceste simptome necesită evaluare oftalmologică rapidă.

Boala poate afecta și alte organe?

Da.

Deși afectează în principal coloana și articulațiile, spondilita anchilozantă este o boală inflamatorie sistemică și poate avea manifestări și în afara aparatului locomotor.

Pot apărea:
– inflamații oculare;
– afectare intestinală inflamatorie;
– mai rar afectare cardiacă sau pulmonară.

La unii pacienți poate exista și asocierea cu:
– psoriazis;
– boli inflamatorii intestinale.

Din acest motiv, reumatologul poate pune întrebări aparent fără legătură cu durerea de spate:
– despre leziuni pe piele;
– episoade de diaree prelungită;
– dureri sau inflamații oculare;
– antecedente familiale.

Boala afectează postura?

În formele evolutive netratate poate apărea:
– accentuarea cifozei;
– postura aplecată înainte;
– reducerea mobilității coloanei.

Astăzi, diagnosticul mai precoce și tratamentele moderne reduc mult riscul acestor complicații.

Spondilita anchilozantă duce întotdeauna la anchiloză?

Nu.

Mulți pacienți se sperie când citesc despre „coloană blocată”.

În prezent, numeroși pacienți pot avea control bun al bolii și își pot păstra mobilitatea timp îndelungat.

Evoluția diferă însă mult de la un pacient la altul.

Oboseala poate face parte din boală?

Da.

Unii pacienți au:
– oboseală persistentă;
– lipsă de energie;
– senzația de epuizare,
chiar și atunci când durerile nu sunt foarte intense.

Inflamația cronică poate influența semnificativ starea generală și calitatea vieții.

Pot face sport dacă am spondilită anchilozantă?

Da.

Mișcarea este una dintre cele mai importante componente ale tratamentului.

În general, sunt utile:
– exercițiile de mobilitate;
– stretchingul;
– înotul;
– mersul;
– kinetoterapia adaptată.

Sedentarismul agravează frecvent rigiditatea și durerile.

Fumatul influențează boala?

Da.

Fumatul este asociat cu:
– evoluție mai severă;
– afectare mai importantă a coloanei;
– răspuns mai slab la tratament.

Renunțarea la fumat este importantă în controlul bolii.

Spondilita anchilozantă se poate vindeca?

În prezent, boala nu are un tratament care să o vindece definitiv.

Totuși, numeroși pacienți pot avea:
– control bun al simptomelor;
– perioade lungi cu activitate redusă a bolii;
– viață activă și capacitate normală de muncă.

Diagnosticul precoce și tratamentul corect sunt foarte importante.

Există tratament eficient?

Da.

Tratamentul poate include:
– antiinflamatoare;
– kinetoterapie;
– exerciții regulate;
– tratamente biologice sau terapii moderne în anumite forme de boală.

Scopul tratamentului este:
– controlul inflamației;
– reducerea durerii;
– menținerea mobilității;
– prevenirea complicațiilor.

Pot avea o viață normală?

Da.

Mulți pacienți cu spondilită anchilozantă:
– lucrează;
– fac sport;
– călătoresc;
– au viață familială normală.

Controlul inflamației și menținerea mobilității sunt foarte importante pentru calitatea vieții.

De ce diagnosticul se pune uneori târziu?

Pentru că simptomele pot fi confundate ani de zile cu:
– „discopatie”;
– „sciatică”;
– dureri musculare;
– probleme mecanice ale coloanei.

La mulți pacienți, simptomele apar progresiv și pot părea banale la început.

Când ar trebui să merg la reumatolog?

Este util un consult reumatologic dacă există:
– durere lombară persistentă la persoane tinere;
– rigiditate matinală prelungită;
– durere care se ameliorează prin mișcare;
– dureri fesière recurente;
– dureri de călcâi asociate;
– episoade de ochi roșu dureros;
– antecedente familiale de spondilită, psoriazis sau boli inflamatorii intestinale.

Diagnosticul precoce poate fi important pentru controlul bolii și menținerea unei vieți active.